Motanul pedepsit
Rāndunica e plecata
Dupa hrana pentru pui,
Cuibu-i singurel sub stresini
Si prin curte nimeni nu-i.
Rāde sub mustati motanul:
- Ce noroc!... Pacat sa-l scap!...
Iute sus!... Dar, poc, o piatra
Īl loveste drept īn cap.
Trist se tānguie motanul:
- Miau si vai de capul meu.
Petrisor īl ia īn brate:
- Iarta-ma te rog, caci eu
Te-am lovit, si rau īmi pare,
Dar de bietii puisori
Tie cum nu ti-a fost mila,
Cānd sarisesi sa-i omori?