Paza buna
S-a īntors cercetatoarea
Sa le spuie la surori
Ca-i deschisa toata floarea
Si cāmpia, de cu zori.
Si-au plecat aproape toate
La cules, cu mii si mii,
Lasānd vorba la nepoate
Sa-ngrijeasca de copii.
Caci muscoii si bondarii
Si-alte neamuri de padure,
Pe soptite, ca tālharii,
Umblau mierea sa le-o fure.
Īnsa paza-n stupi e buna,
Ca tārziu, dupi apus,
Colo jos, subt stupi, la luna,
Ei zaceau cu burta-n sus.