Zdreanta
L-ati vazut cumva pe Zdreanta,
Cel cu ochii de faianta?
E un cāine zdrenturos
De flocos, dar e frumos.
Parca-i strāns din petice,
Ca sa-l tot īmpiedice,
Ferfenitele-i atārna
Si pe ochi, pe nara cārna,
Si se-ncurca si descurca,
Parca-i scos din calti pe furca.
Are īnsa o ureche
De pungas fara pareche.
Da tārcoale la cotet,
Ciufulit si-asa laiet,
Asteptānd un ceas si doua
O gaina sa se oua,
Care cānta cotcodace,
Proaspat oul cānd si-l face.
De cānd e-n gospodarie
Multe a-nvatat si stie,
Si, pe brānci, tārās, grabis,
Se strecoara pe furis.
Pune laba, ia cu botul
Si-nghite oul cu totul.
- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - "L-a māncat!"
"Stai nitel, ca te dezvat
Fara matura si bat.
Te īnvata mama minte."
Si i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a īmbucat,
Zdreanta l-a si lepadat
Si-a-njurat cu un latrat.
Cānd se uita la gaina,
Cu culcusul lui, vecina,
Zice Zdreanta-n gāndul lui
"S-a facut a dracului!"